Despre carte: 1990 / „Au trecut ani și vechea ranchină a mea, așa cum am spus deja, s-a potolit, a fost uitată sau a fost amintită cu un durere stinsă A prins viață, chiar a ars, când l-am văzut pe bătrânul Vishnevets pe locul din apropierea apartamentului său din oraș. Până atunci, poate cincisprezece ani, nu mi-a atras atenția nici în capitală, nici în orașul în care locuiește acum, sau în satul nostru, unde merge se spune că vizitează ocazional, după întâlnirea cu Vishnevets, m-am pedepsit: reține-te, dragă, fă tot posibilul și nu jignești pe cineva din neatenție. durerea, nu ar trebui să-ți dorești asta cuiva în mod conștient.."